Unul dintre foştii colaboratori ai preşedintelui îmi povestea că era sunat adesea de Traian Băsescu la ora două sau trei dimineaţa şi era întrebat: „Ce se mai întâmplă în ţară?“. „Ţara doarme, domnule preşedinte“, i se spunea, dar răspunsul nu era mulţumitor pentru cineva ca el, care are nevoie doar de trei-patru ore de somn în fiecare noapte şi se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 7.

Traian Băsescu îşi dă seama abia acum că ar fi trebuit să-i asculte pe cei care în 2009 i-au spus că ar fi fost mai bine să câştige alegerile din 2014, nu pe cele de acum patru ani. N-au fost prea mulţi cei care l-au sfătuit astfel şi, în orice caz, nu cei din aparatul prezidenţial, ci colaboratori mai vechi, pe analizele cărora s-a bazat încă din perioada în care era şeful unui partid mic aflat în Opoziţie. Pentru el, pentru partidul lui, dar şi pentru proiectele pe care le avea, poate, ar fi fost o soluţie mai bună. Acum, la 62 de ani, preşedintele înţelege că îşi va încheia cariera politică prea devreme pentru cineva care a reuşit să treacă repede peste o operaţie dificilă la coloana vertebrală şi peste problemele de tiroidă, chiar dacă nu e destul de clar care vor fi efectele pe termen lung.

„Frumoasa vârstă pe care am împlinit-o mă plasează în rândul oamenilor maturi, şi nu al celor bătrâni“, îşi mărturiseşte dilema Traian Băsescu, sperând că urările socrului „încă vânjos“ la 94 de ani se vor împlini: „Traian, îţi doresc să trăieşti cât trăiesc eu“. Preşedintele nu este însă mulţumit doar cu o viaţă lungă, iar atunci când vorbeşte despre viitor include şi politica în ecuaţie. Ştie că nu se poate abţine să nu fie un actor activ şi că ideea iniţială că „după ce ai fost preşedintele ţării nu mai poţi fi nimic altceva“ este corectă, dar în cazul lui inaplicabilă. Primul test pe care l-a dat în această direcţie a fost la alegerile din PDL, când, nemulţ