Bogdan Suceavă este matematician şi scriitor. Locuieşte în prezent în Statele Unite ale Americii, unde predă matematica la California State University la Fullerton. A publicat volume de proză şi poezie, printre care Venea din timpul diez, (Polirom, 2004; 2010), Miruna, o poveste (Curtea Veche Publishing, 2007; 2008) Distanţe, demoni, aventuri (Editura Tritonic, 2007); Noaptea când cineva a murit pentru tine (Polirom, 2010); Memorii din biblioteca ideală (Polirom, 2013). La Curtea Veche Publishing a apărut romanul SF „Vincent nemuritorul”, un roman care pune o întrebare interesantă: ce ar face oamenii daca ar putea trăi la nesfârşit? În carte, oamenii au găsit soluţia prin care intelectul poate fi transferat pe un dispozitiv virtual, numit SAW, unde existenţa continuă sub formă non-fizică, de intelect pur. Însă persoanele transferate pe modulul SAW descoperă curând “efectele secundare” ale nemuririi. L-am invitat, aşadar, pe Bogdan Suceavă să ne acorde un scurt interviu despre câteva dintre întrebările cele mai interesante pe care le ridică volumul.

Romanul Vincent nemuritorul începe cu o dezbatere a dihotomiei suflet-trup, luând în calcul puncte de vedere diverse: de la cel al Bisericii Catolice până la filosofii clasici greci – Aristotel, Platon –, şi până la cel al Bisericii Episcolpale etc. Dar autorul ce crede? Putem separa raţiunea de emoţii?

Atunci când am scris romanul am încercat să-mi imaginez ce puncte de vedere ar putea adopta diverse organizaţii, diverse biserici peste trei decenii. E prea puţin important că autorul nu poate separa raţiunea de emoţii în viaţa lui personală şi că îşi îngăduie luxul să le amestece. Important era ca romanul să propună o punere în scenă credibilă a tensiunii din jurul unei teme esenţiale pentru realitatea din anul 2036. Iar faptul că şi în acest viitor apropiat se discută cu textele clasicilor pe masă, nu repre