Accesul la medicamente şi obţinerea unor consultaţii din partea medicilor în Bărăganul secolului al XIX-lea erau foarte dificile. Un singur doctor şi câteva asistente oferau alinare unui număr impresionat de bolnavi. Aparţia primelor spitale nu a rezolvat problema. Aveau acces la tratament doar boierii care îşi permiteau să-şi plătească puţinele paturi din unităţile medicale.

Evoluţia medicinei din Bărăgan

Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Ialomiţa păstrează un document extrem de important referitor la evoluţia judeţului. Este vorba despre „Anual judeţului Ialomiţa“, antologie scrisă şi publicată de Aureliu V. Ursescu în anul 1906.

Printre informaţiile despre societatea din Bărăganul secolului XIX, autorul vorbeşte şi despre modul în care erau trataţi bolnavii în urmă cu două veacuri. Potrivit scrierilor lui Ursescu, despre îngrijre medicală asistată în Bărăgan putem vorbi abia după anul 1800.

La vremea respectivă, un decret domnesc preveadea „întărirea aşezămintelor sanitare şi îmbunătăţirea serviciului medical“. O altă dispoziţie prevedea ca Bărăganului să îi fie atribuit un singur medic, ce trebuia să aibă grijă de sănătatea întregului judeţ.

Doctorul era controlat direct de către stat, lui „i se slobozea cai de poştă cu programul în socoteala statului (...) doctorul judeţului nu putea părăsi judeţul fără voia şi slobozenia în scris a domnului cârmuitor al judeţului“ relatează autorul în antologia sa. Până în anul 1880 serviciul sanitar al judeţului era asigurat de un medic de judeţ, unul de plasă şi de doi „vaccinatori“.

„Vaccinatorii“ erau în realitate asistenţii medicali de astăzi. Numărul lor avea să ajungă, spre sfârşitul secolulu XIX la 30. Aceştia erau arondaţi celor 101 localităţi care alcătuiau judeţul Ialomiţa, astăzi dintre acestea regăsindu-se doar 66. Rolul „vaccinatorilor“ era acela de a „avea aproape