În negura anilor de marasm economic de la începuturile epocii post-decembriste cele trei cinematografe din municipiul Bistriţa s-au pierdut încetul cu încetul, transformându-se în ruine. Pe fondul unei scăderi masive a spectatorilor, care au descoperit zecile de canale tv oferite de cablişti, cinematografele au încercat să reziste pe piaţă, însă războiul a fost pierdut. La 23 de ani de la căderea comunismului autorităţile promit că cel puţin un cinematograf va fi salvat, dar de la promisiuni la fapte e cale lungă.

Înainte de 1990, municipiul Bistriţa avea trei cinematografe, două dintre ele cu câte o sală de proiecţie şi unul cu trei săli. Acum se poate spune că oraşul nu mai are niciun cinematograf, cu toate că la Cinema Dacia mai rulează câte un film pe săptămână, asta dacă se adună destui spectatori, care vrăjiţi de epoca download-ului sunt greu de convins de a-i mai aduce la un cinema ponosit şi învechit.

Pe strada Gheorghe Şincai din municipiul Bistriţa funcţiona pe vremea lui Ceauşescu cinematograful "Tineretului". Aici, sute de tinere au deplâns soarta Vandanei şi au văzut de mai multe ori "O floare şi doi grădinari", filme de box-office în acele timpuri. Imediat după Revoluţie, construcţia de secol XIX cu elemente stilistice specifice ecletismului a ajuns să adăpostească un bar, iar după ce a fost retrocedată lui Irmingrand Fritsch, clădirea a fost reabilitată, iar acum găzduieşte o firmă.

Nu aceeaşi soartă a avut-o Cinematograful "23 august", care a funcţionat ca sală de spectacole şi de cinematograf înca din perioada interbelică. Imediat după 1990, în clădire se auzea "S-a strigat Bingo", ca mai apoi să se pună lacătul pe uşă şi să se degradeze de la zi la zi. Acum, chiar dacă cineva ar vrea să facă ceva cu acest imobil l-ar costa mult prea mult, aşa că i-ar fi mai uşor să o demoleze şi să o reconstruiască.

Oamenii îşi aduc aminte cu nos