În ultimii ani, mi-au trecut prin faţă un număr destul de mare de texte şi documentare dezbătând subiecte legate de Biblie şi de viaţa lui Iisus, de la „Corpus Christi” şi „Codul lui Da Vinci” până la filmele de pe Discovery şi National Geographic cu titluri provocatoare de genul „Fratele lui Iisus” sau „Adevăratul Iisus”. Asta ca să nu mai vorbesc despre discuţiile pe astfel de teme, cu oameni care par preocupaţi – sau chiar obsedaţi – de aşa ceva.

Am atins masa critică urmărind un documentar care, între altele, punea problema imposibilei... acustici a „predicii de pe munte”, care mai plauzibil ar fi fost să aibă loc într-un amfiteatru (natural), pentru ca numeroasa audienţă să poată auzi ceea ce spunea Iisus.

Acustica!? Dumnezeule, cum de nu s-a pus încă problema forţei antigravitaţionale cu care Fiul Domnului s-a ridicat la cer!?

Aşa cum se poate repede observa, abordările sunt pe cât de multe, pe atât de variate. Prima concluzie este că toată această agitaţie confirmă cât de pasionantă e tema. E un truism, de altfel, şi – pe de altă parte – nu-i o consolare.

Drept care, cred că e timpul pentru câteva lămuriri.

Înainte de a inventaria „întrebări fără răspuns”, „mistere” şi posibile „explicaţii”, trebuie să ne punem întrebarea ce este Biblia? Şi, în acelaşi timp – mai ales pentru cei rătăciţi prin paginile ei – ce nu este.

Biblia nu este un manual de istorie, nici un articol de presă. De aceea, nu are sens să vorbim despre dovezi şi documente care să confirme faptele din Biblie, datări exacte, confirmări sau infirmări „din trei surse independente”.

Cu atât mai mult, Biblia nu este un manual de ştiinţă. A căuta explicaţii tehnice de orice fel pentru oricare dintre întâmplările Vechiului şi Noului Testament, mergând pînă la extratereştri şi explozii atomice, este un demers lipsit de sens. La fel ca şi încercarea de a gă