Cîndva, în trecutul apropiat, Marcel Pavel a decis că e un cîntăreț serios, rafinat, pentru domni. Nu cred că miza a fost să îl creadă cineva. Ci doar să aibă o poveste de spus cînd se va întoarce la Polul Sud, în tărîmul de baștină al fraților lui pinguini. Nu îmi imaginez că există vreun domn rafinat care să aibă în casă un album de-al lui Marcel Pavel. Nici oricine altcineva, de altfel, dar viața e plină de ciudați și de surprize.

Nici nu trebuie să îl asculți cum cîntă ca să îți dai seama că omul are pretenții. Se vede pe morga lui gravă. Cum închide din ochi în timp ce cîntă și îi tremură buza de jos ca piftia la cutremur, de parcă se conectează la planuri mai înalte ale simțirii în timp ce behăie șlagăre ieftine. În 80% din poze, Marcel Pavel e cu ochii închiși. Ori simțul lui vizual e prea fin ca să-l întineze cu lumea asta grobiană, ori i-a spus cineva că pare mai profund cu ochii închiși. Deschide, băi, ochii, că așa dai cu capul de stîlp!

Dar, în ciuda faptului că nu i-a dat nimeni de înțeles că așa ar sta treaba, el se comportă ca o vedetă de prim rang. Și-a luat și bodyguarzi la botezul copilului acum vreo două săptămîni. De parcă ar exista vreun om căruia să-i pese destul de Marcel Pavel încît să-l deranjeze. Cel mult trecătorul curios, cu întrebări de genul „Tu nu trebuia să fii cu o tipă îmbrăcată în alb și cu șase prieteni de-ai tăi într-o casă din pădure?”, „Nu te supăra, aici se filmează Happy Feet 3?” și „Nu ți-e frică de Batman?”. Iar un om de cultură ca el nu vrea să fie stresat cu asemenea întrebări.

Mai ales că e ocupat cu viitorul lui concert, „Very Classic”. Un concert care e atît de popular încît a trebuit să-i pună numele în engleză. Să nu fie confuzi miile de străini veniți aici să-l vadă pe Marcel Pavel. Din fericire pentru el, nu o să vină nici unul să îi explice că, în engleză, „Classic” nu are termen de comparaț