Raportul privind sectorul gazelor naturale, prezentat astăzi de Consiliul Concurenţei arată că formarea preţurilor la gaze naturale este peste tot în lume o chestiune în dezbatere, ce urmăreşte delimitarea de produsele petroliere la care se raportează preţurile contractelor. Această delimitare se impune având în vedere că „anumite influenţe economice ale sectorului petrolier pot afecta în sens negativ tranzacţiile cu gaze naturale, fără un motiv legat de sector”. Potrivit documentului supus dezbaterii publice, important pentru evoluţia sectorului gazelor naturale este „crearea unei burse a gazelor naturale, necesitate izvorâtă din realităţile pieţei, dar şi a nevoii de dezvoltare unitară a unei pieţe unice europene”. În ceea ce priveşte liberalizarea preţurilor gazelor naturale, Consiliul Concurenţei arată că aceasta „va genera o creştere accentuată a nivelului preţurilor datorită faptului că preţul reglementat în prezent se situează sub nivelul de echilibru ipotetic în cazul în care piaţa ar funcţiona liber pe baza raportului cerere-ofertă”. „Pe de altă parte, din punct de vedere al consumatorului final, pieţele componente ale sectorului de gaze naturale sunt fie puternic reglementate, fie prezintă o structură slab concurenţială, fapt ce ar putea genera riscul apariţiei unor comportamente anticoncurenţiale. (...) inclusiv piaţa din amonte, producţia este dominată de 2 actori, respectiv OMV Petrom şi Romgaz, iar importul este dominat de gazele ruseşti”, se arată în raport. Producţia internă de gaze naturale ce intră în consum a reprezentat aproximativ trei sferturi din totalul surselor şi s-a aflat într-o uşoară descreştere în ultimii patru ani. Până la o aliniere cu cu preţul gazelor naturale din import, preţul gazelor naturale din România este cel mai scăzut din UE. La nivelul anului 2012, preţul gazelor naturale pentru consumatorul final în România este în medie