Ce nu trebuie să uităm cînd cresc taxele:

- că în mediul privat angajaţii sînt complet la mîna patronilor. Ar fi esenţial să mai crească salariile în mediul privat – mari companii întorc bani cu lopata şi în timp de criză. Dar cum să lupţi cu sindicalizare slabă în privat? Ajungi “comunist” şi dacă refuzi o oră suplimentară. Fără mărirea salariilor în mediul privat, n-o să crească în veci încasările.

- După ce Ponta o să delege în teritoriu esenţialul, prin descentralizări succesive, după ce o să termine de privatizat şi externailzat, practic o să protestăm împotriva unuia care nu mai are forţă economică, ci doar jandarmi

- de la Apanova pînă la Petrom cresc continuu preţuri şi nimeni nu-i trage la răspundere. Capitalul privat ne “taxează” abuziv zilnic şi sîntem complet imobili.

- sărim ca fraierii să desfiinţăm “taxa pe stîlp”, deşi e firească, e infrastructură, am plătit toţi pentru ea. Pentru că asta înseamnă că se scumpeşte energia! (Ăia cu carnea urlă că scumpesc şi cînd e cutremur în Vrancea.) E cel mai sărac fel de a vedea lucrurile. De ce să scumpească automat? Piaţa e liberă la scumpiri, dar în rest îs toată ziua la guvern pentru scutiri, privilegii.

- sîntem prinşi într-o formă nouăzecistă de protest anti-guvern; frontul cu adevărata putere, capitalul privat e în România un soi de rezervaţie, un colţ de natură protejat

- desolidarizarea privaţi-bugetari e în interesul tuturor mai puţin a angajaţilor înşişi.

Pe timp de criză se întîmplă ceva interesant. Marile companii le fac praf pe alea mici. NU de la vreo competiţie pe piaţa liberă. Ci pur şi simplu pentru că-şi cîştigă plase de siguranţă prin presiune asupra statului. Da, şi asta nu e doar poveste românească.

Nişte mituri trebuie date de pămînt. Că ceea ce se numeşte îndeobşte “corporatist” nu înseamnă că l-ai prins pe Dumnezeu de picior. Salariile sînt mici,