Vorbim despre ”calitatea vieții” și, poate, în clipa în care spunem ”calitate” o evaluăm în relație cu lucrurile și cu banii. Dacă lucrurile din jurul nostru sunt frumoase, curate și ne oferă confort, dacă ne permitem o excursie extravagantă sau o călătorie specială, se poate să credem că asta înseamnă să trăim o viață de calitate. Dacă avem prestigiu și societatea ne recunoaște valoarea sau oamenii din jurul nostru ne prețuiesc se poate să percepem că trăim o viață de calitate. Într-un anume fel, totul, absolut totul din jurul nostru, și lucrurile, și banii, și oamenii, și societatea, și nivelul de educație se pot constitui în aspecte ale calității vieții. Numai că prezența sau absența unora dintre aceste aspecte sunt relevante doar în percepția ”trăitorului”, ceea ce face ca esența calității să țină de subiectivitatea umană, de percepția subiectivă și de importanța pe care o dăm noi oricărui lucru și oricărei situații de viață. Ceea ce ne face fericiți sau nefericiți e alegerea noastră de a percepe și emoția ce se naște în noi în relația cu orice. Calitatea vieții e mai degrabă expresia percepției subiective, ceea ce face ca obiectele exterioare nouă să fie importante în măsura în cale le prețuim, le valorizăm și putem să trăim emoția bucuriei, starea bine și de împlinire în noi înșine. Din pricina asta, bogăția nu-i o expresie a fericirii, cum nici sărăcia nu-i o expresie a nefericirii; intrepretarea lăuntrică a bogatului sau a săracului devine cheia unei vieți de calitate, căci intrepretarea crează emoția, iar emoția pozitivă este esența ”vieții de calitate”!

O viață de calitate e o viață liberă de emoție negativă. O minte liberă de negativitate, un suflet deschis să iubească, să înțeleagă și să accepte toate manifestările vieții ca fiind expresii ale existenței firești înseamnă ...calitate a trăirii, calitate a experienței și, poate, mantuire. Elibera