O cărămidă de aproape o mie de pagini, asta e romanul „Turnul”*). Dar cine se încumetă să o citească va fi răsplătit. Uwe Tellkamp s-a născut la Dresda în 1968. În timpul serviciului militar a fost arestat pentru că a refuzat să înăbuşe o demonstraţie în octombrie 1989. I s-a refuzat dreptul de a urma Facultatea de Medicină, dar după căderea Zidului şi-a continuat studiile la Leipzig, New York şi Dresda, după care a practicat chirurgia la unitatea de primiri urgenţe a unui spital din oraşul natal. În 2004 a abandonat medicina şi s-a dedicat scrisului.

Publicat în 2008, Turnul, este al treilea său roman, i-a adus Premiul Cărţii Germane, succes naţional şi internaţional, a fost tradus în peste cincisprezece limbi şi adaptat pentru un serial de televiziune, şi acesta de succes.

E o luxuriantă tapiserie de personaje, cum s-a şi spus, de fapt, cu sute de situaţii punctate de digresiuni poetice, cu personaje de neuitat, cu psihologii interesante, cu transformări remarcabile, „un monument împotriva uitării” - Le Monde” -, un bildungsroman în cea mai bună tradiţie germană, o plonjare deplină în viaţa fostei RDG, cu toate contradicţiile şi paradoxurile dictaturii comuniste şi impactul asupra vieţii indivizilor. Dacă cineva va dori să afle în viitor cum era viaţa într-o Germanie comunistă, nu există cale mai bună decât să se cufunde în acest roman fluviu. E copleşitor.

Acţiunea se petrece în Germania de Est, în anii '80. Turnul este un cartier rezidenţial din Dresda, ai cărui locuitori, care formează în majoritate burghezia est-germană, încearcă să-şi conserve cu orice mijloace universul cultural, să reziste absurdităţilor regimului, să se strecoare printre preceptele aberante, să-şi menţină preocupările intelectuale şi să le împace cu obligaţiile faţă de sistem. Romanul e istoria lui Christian Hoffman, fiu al unui reptutat chirurg, aspirant la o carier