Orice părinte din această lume vrea să-şi ştie copilul în siguranţă şi după ce a păşit dincolo de pragul casei. În ciuda educaţiei pe care, continui să cred, orice mamă sau tată cu cel puţin patru clase şi întregi la minte o dau progeniturilor, rămâne în sufletul adulţilor teama de influenţa pe care gaşca o poate avea asupra copiilor lor adolescenţi. Iar gaşca este puternică, are alte de valori decât cele cultivate în casă şi este mereu gata să înlocuiască un părinte absent, obosit sau dezinteresat. Din singurătatea combinată cu frământările vârstei, din slăbiciune sau teribilism sau deoarece cuminţi şi corecţi nu sunt la fel cu toată lumea, adolescenţii ajung să cedeze ispitelor şi, precum oile, merg “cu turma”, ajungând, uneori prea curând, consumatori de tutun, alcool, etnobotanice şi/sau chiar droguri. Şcoala, fie şi păzită de agenţi sau supravegheată video, nu este în afara acestei probleme, în ciuda faptului că cei mai mulţi dintre copii declară că se simt în siguranţă în interiorul ei. Dar oricât de mult credit am da acestor afirmaţii şi oricâtă încredere am acorda vigilenţei cadrelor didactice, nu ne putem ascunde după deget proclamând şcolile bastioane necucerite de vicii. În şcoli – în unele mai mult, în altele mai puţin – se întâmplă de toate…
La fumat în pauză, aglomeraţie mai mare ca la covrigi
Un studiu realizat de sociologi ai Inspectoratului de Poliţie Judeţean pe un eşantion de 500 de copii şi tineri din judeţul Suceava arată că fumatul este o apucătură des întâlnită în rândul colegilor de şcoală. La oraş fumează mult mai mulţi adolescenţi decât cei ce trăiesc în mediul rural; cam o dată şi jumătate mai mulţi.
Dintre cei 500 de respondenţi, aproape 80% au recunoscut că fumatul este relativ foarte răspândit în grupurile din şcoală.
Lăsând la o parte relevanţa numerică a răspândirii fenomenului, n-ar fi nevoie
