Din cele patru conace ajunse pe mâna statutului, cu domenii de şase hectare, doar unul a fost salvat, cel „al primarului”

Fostele conace ale grofilor de la Budila nu mai au nimic din strălucirea de odinioară. Vechile săli imense de bal în care răsunau valsuri şi dansau nobilii sunt astăzi o ruină, aşa cum sunt lacurile populate cândva cu nuferi şi lebede. Dacă într-unul din conace funcţionează primăria, într-altul s-a aciuat un grup de boschetari.

Budila este singura comună din România cu patru castele. Trei dintre ele - castelele Mikes, Nemes şi Beldy Pal - sunt monumente istorice. Prin anii `50, după înfăptuirea reformei agrare şi naţionalizarea caselor, grofii din Ardeal au r ămas fără averi şi au fost siliţi de comunişti să plece din România. „Au fost ridicaţi de aici dimineaţa, la ora 5.00, duşi spre Prejmer, trecând peste apa Tărlungului. Fiind apa mare, maşina, Molotovul sovietic, s-a-mpotmolit în pietriş. Li s-a impus să ducă cu ei bagaje care să nu depăşească 25 de kilograme de persoană. În timpul trecerii peste apă, i-a debarcat în apă, iar apa le-a luat bagajele pentru că ei au fost puşi să-mpingă Molotovul din apă”, ne povesteşte Ştefan Farcaş, locuitor din Budila. Toată argintăria, mătăsurile, cupele din aur masiv şi bijuteriile au ajuns pe mâna slugilor. Cele trei castele au fost ocupate la un moment dat de Ministerul de Interne, cu o şcoală de corecţie pentru fete, care a devenit apoi şcoală profesională de mecanici agricoli şi electricieni. Tot aici a funcţionat şi Liceul Agroindustrial, care s-a mutat apoi la Prejmer. Fostele săli de baluri şi apartamentele elegante ale grofilor au devenit apoi coteţe pentru porci când castelele au fost preluate de ONT Carpaţi. „Aici ne aflăm chiar în faţa unei clădiri care a fost conacul lui Beldy Ferencz. În continuare avem grajdul de cai, clădire care a fost utilizată ca săli de clasă pentru lice