Un salt uriaş pentru omenire, dar un pas infim pentru galaxie. Aşa poate fi descrisă performanţa extraordinară a sondei spaţiale Voyager 1, prima creaţie umană care a reuşit să depăşească limitele sistemului nostru solar.
Lansată de pe Terra pe data de 5 septembrie 1977, la două săptămîni după sora sa Voyager 2, Voyager 1 a ieşit din sistemul nostru solar, după 35 de ani de călătorie. Astfel, conform calculelor făcute de specialiştii de la NASA şi publicate apoi în revista Science, evenimentul ar fi avut loc pe data de 25 august 2012.
De ce am aflat cu mai bine de un an întîrziere despre acest lucru? În primul rînd, pentru că este foarte greu să înţelegem care sînt limitele sistemului solar şi prin ce se caracterizează spaţiul învecinat. Cercetătorii de la NASA au publicat această ştire doar în momentul în care au fost siguri că există o diferenţă netă între compoziţia actuală a spaţiului pe care îl străbate sonda şi cel traversat pînă de curînd. A fost necesar peste un an de teste, verificări şi confirmări, pentru ca specialiştii să poată ajunge la concluzia că Voyager 1 a ieşit deja din sistemul solar. Ei au observat că, începînd cu finalul verii anului trecut, instrumentele de la bordul sondei au început să măsoare o concentraţie din ce în ce mai mare de protoni în spaţiul străbătut de Voyager. Acest fapt a confirmat modelele conceptuale existente, care arătau că aceste particule pot fi detectate în număr mult mai mare în spaţiul ce nu mai este controlat de vîntul solar.
Anul 2012 intră, astfel, în istoria călătoriilor drept anul în care primul corp fabricat de om a ieşit din sistemul solar. Iar importanţa acestui eveniment aşază anul trecut alături de alţi ani deosebit de importanţi pentru istoria călătoriilor speciei umane: 1969 (primii paşi spre Lună), 1961 (primul om în spaţiu), 1957 (primul satelit pe orbită), 1903 (primul zbor al unui avi
