Licitaţia Artmark de contemporani şi postrăzboinice ne dă muniţie şi pretexte pentru o discuţie despre preţurile practicate de semenii noştri, vecini, prieteni, rude sau doar apreciaţi prin sticla galeriilor. Cu o singură piesă în ofertă sau cu mai multe, uneori prea multe, se asigură o trecere în revistă cu oferte ale pictorilor care contează în prezentul nostru.

Periplul a fost început de Corneliu Baba, cu nu mai puţin de 6 piese, toate remarcabile. Debut total cu o Monalisă româncă şi de Corneliu Baba. Inevitabil, portretul femeii în poza şi poziţia Giocondei se circumscrie bancului care explica prin numele pictorului lipsa de dorinţă a tovarăşei Ceauşeasca de a avea un portret semnat "ce baba". Cam plictisită şi sastisită, Monavissa are în dreapta sus menţiunea Baba. Este extraordinar efec¬tul creat de această interpretare rom¬ânească a celebrului portret, şi nu oricum, ci în creion, probabil pastel, cu accente în alte tehnicii, inclusiv cu ulei. Gioconda de Baba s-a dat cu una mie de euro, preţ ce nici măcar nu putea fi pronunţat altădată în prezenţa unui Baba. Şi a urmat un cap de mic turc, numit Harlequin şi vândut cu 1.400 de euro, şi o rapidă şi fulgurantă Venice, cumpărată pentru 1.600 de euro, şi o coală, nu foarte mică, de expresii încriptate în portrete, de 450 de euro, ca să nu mai vorbim de o Piazzetta Venice de 9 mii de euro. Cu ultima ofertă din debutul cu Baba la licitaţie am crezut că maestrul o luase razna prin posteritate: cum să se numească florile lui Baba sword lillies? Este totuşi clar că nu venerabilul dar regretatul artist a dat nume englezeşti picturilor conaţionalilor noştri cam lost in translation, adică posesori de cel mult limba română. Casa de licitaţii organizatoare, Artmark pre numele său, a făcut un gest şi a tradus titlurile lucrărilor. Un pic cam inutil, de vreme ce vânzarea se derulează pe plaiurile noastre, că în timp ce