Generos efortul Muzeului de Istorie de a se adapta la contemporaneitate, via eveniment expoziţional – nu suntem singurii care constatau cu ceva regret, acum un timp, desuetul/anacronicul multor „activităţi specifice”, lipsite deodată şi de structură curatorială, şi de atractivitate estetică. Şi iată, deodată, un gest care ar putea umple de invidie orice altă instituţie din Capitală sau din ţară - FuturoTextiles, proiect cultural de o calitate cum rar pot fi văzute la noi (ultimul exemplu pe care-l rememorăm, de acest nivel, a fost expoziţia Două arhitecturi germane 1949-1989, găzduită de MNAC, mai-august 2006).

Totul, acum şi aici, este apologie inteligentă şi relaxată a firului – foarte probabil, aproape nimeni dintre noi nu-şi poate imagina domeniile în care firul/fibra a ajuns să capete o importanţă bine subliniată, uneori chiar vitală (ca să evocăm un vârf al acestei utilităţi, un instrumentar medical bazat pe exploatarea calităţii firului arată cum acesta este, în chirurgie, element salutar pentru salvarea vieţii sau a sănătăţii unui om). Aşadar, nu suntem invitaţi să participăm numai la simpla expunere dedicată esteticului, de regulă imaginată sub forma „ţoalelor” (haine) sau a „cârpelor” (covoare, tapiserii). Şi nu folosim aceste vocabule denigratoare doar cu intenţia de a degrada domeniul artei textile (departe de noi, dimpotrivă!), aşa cum lumea locală a „artelor mari” (pictură, sculptură, arhitectură) îşi permite uneori, dar pentru a (ne) autopedepsi oarecum suficienţa, obişnuinţa domestică atunci când ne prea grăbim să etichetăm un domeniu taxându-l de banal decorativ (chiar dacă decorativul clasic e departe de a fi simplu, chiar dacă eminenţe ale criticii de artă postmoderne vorbesc explicit despre cultura decorativă în ebuliţie a prezentului). De prea multe ori, acest rafinat domeniu al luxului şi simbolicului este „gratulat” gratuit cu o jude