Veţi cunoaşte, astăzi, un umorist buzoian. De profesie, ofiţer, Florin Rotaru este un talentat epigramist, membru al Uniunii Epigramiştilor din România, dar abordează cu uşurinţă şi alte genuri de scriere umoristică. Fabulele sale, frumos construite, cu versuri care mustesc de umor, conducând spre o morală neaşteptată, au fost deseori premiate la concursuri literare. Citind câteva fabule, vă garantez că nu veţi zâmbi, ci veţi râde în hohote.
Fabula furnicuţei
Era un furnicuţ odată
Îndrăgostit lulea de-o fată,
O furnicuţă cam nurlie
Ce îi era, în fapt, soţie.
Iubire cum aveau cei doi
Nu mai fusese-n muşuroi
Şi n-avea cum să se găsească
În toată lumea furnicească.
Şi totuşi, de o vreme-ncoace,
Şedea soţia ca pe ace
Fiindcă îi cânta în strună
Un greieraş, sub clar de lună.
O, Doamne, corzile-i viclene
Îi picurau fiori în vene
Şi a luptat cât a luptat
Dar, finalmente, i-a cedat.
Morala noastră este asta:
Îţi poţi iubi oricât nevasta,
Poţi s-o educi, s-o creşti de mică,
Te va trăda când... o furnică.
Fabula porcului
La un banchet ce se ţinea
Într-o ogradă, undeva,
Cu băutură şi haleu,
Un porc înfuleca la greu.
Un drac de ied şi-o capră şchioapă
Priveau godacul cum se-ndoapă
Şi, hotărâţi să se amuze,
I-au murmurat încet din buze
Şoptindu-i uşurel în ceafă
Că soaţa sa, în fapt o scroafă,
Cu un măgar, tenor ce rage,
De-o vreme cam... (pardon) şi-o trage.
Surpriza nu a fost puţină
Şi, cum halea cu gura plină,
Purcelul nostru s-a-necat
Şi, ghinion, a sucombat.
De-aici morala încolţeşte:
Atunci când cineva-ţi şopteşte
Că soţioara te-a
