Vidul religios aspiră Islamul, o religie cuceritoare, aflată de mult pe pământul Europei. Totul se petrece fără război și fără cuceriri teritoriale, prin simple înlocuiri, de populații, de tradiții, de religii. Denatalitatea popoarelor europene este ”ajutată” de galopul demografic al musulmanilor conlocuitori, care în ritmul actual vor fi majoritari nu peste multă vreme, se vorbește de câteva decenii. La consecințe nu se gândește mai nimeni. Subiectul este tabu, atât pentru clasa politică, cât și pentru presă care practică corectitudinea politică. Imigrația masivă este și ea un factor agravant, ca și indiferența populațiilor la big bangul societal care nu va întârzia. Diabolizarea naționalismului, disprețul față de patriotism, subțierea memoriei colective, vidul axiologic favorizat de ateism și de degradarea învățământului nu fac decât să completeze tabloul, foarte sumbru, e drept. Nu trebuie uitat nici că Islamul este o religie intim întrețesută cu politicul și cu socialul. Separația bisericii de stat este un nonsens pentru Islam, ca și democrația.

Știm cu toții ce conotații are versul lui Dimitrie Bolintineanu transformat în proverb sau preluat din înțelepciunea populară pe vremea turcilor, tătarilor, dar nu numai. Prima este supunerea fără împotrivire ca unică șansă de suptaviețuire. Vin apoi cele morale, lipsa de caracter, de curaj, de demnitate, ori logice, potrivit cărora sabia nu poate tăia decât un cap plecat etc.

Vasalizarea Moldovei și Valahiei de către Imperiul Otoman este asemănătoare, la nivel statal, cu soarta creștinilor și evreilor din țările musulmane, numiți dhimi. Dhima este un așa zis contract, de fapt maniera musulmanilor de a găzdui și ”proteja” aceste minorități religioase. În realitate ste un apartheid religios practicat fără nicio reținere. Iată câteva din clauzele acestuia. Practicile lor religioase sunt abia tolerate