Ponta a declanşat infernul. Impozite, supra-taxe, para-accize cad ca grindina.
De la anunţul noii accize la benzină, pe care premierul a micit-o de la 7 la 0,7 cenţi (aţi remarcat cum şi-a ţuguiat parşiv buzele, lăsând să se prelingă în eter cifra, cu pronunţie voit nesigură?) ca să nu facă poporul apoplexie din prima şi să sucombe înainte de a fi jupuit complet, nu e zi în care să nu apară câte un buchet de taxe noi. În două zile, au ajuns mai multe decât plăgile biblice. Şi e de-abia începutul.
S-a ales praful de austeritatea lui Boc. Am strâns cureaua degeaba. Abia mai intrase frica în hoţii de partid şi de stat, abia mai scăzuse burdihanul golemului birocratic, când s-au întors lăcustele. Lihnite după anii de opoziţie grea, s-au repezit roiuri-roiuri. Bruma de seu, agonisită în cura de criză, s-a topit rapid. N-a fost deajuns. Au devorat rezervele, au năpădit contractele cu statul. Au ros până la os.
Ponta nu poate opri lăcustele. Chiar să vrea. Lăcustele l-au pus în fruntea roiului, lăcustele îl ţin acolo. A, că o mai sapi pe una, că le mai încaieri pe altele... Dar altminteri nu trebuie supărate. Rişti să te dea jos din jilţ în plină glorie. Iar junele Victor Viorel, pe când molfăia bagheta amară a exilului în gara pariziană, şi-a jurat să parvină cu orice preţ.
Economia se clatină pe picioare, anemică. Creşterea PIB-ului, de doi şi-un pic la sută, e mincinoasă. Umflătură de hidropizie. Dar Roiul are nevoie de hrană. Iar Ponta nu are de ales. Aşa că a declanşat infernul fiscal. Va stoarce până la capăt tot ce poate fi stors pentru a nu tulbura lăcustele din ros. Ba le va da şi regionalizare, să roadă ţara sistematic, pe regiuni istorice.
E Ponta nebun? Nu-şi dă seama că mână teleguţa spre prăpastie? Şi că, odată cu tărăboanţa, se va face praf şi vizitiul? Cum îşi imaginează că va rezista politic apocalipsei pe care singur a pus-o la
