Încă un caz de muncitori veniţi din România pe şantiere germane şi înşelaţi de angajatori. Nu de puţine ori, intermediarii acestor "ţepe" sunt români.

Constantin Ferariu este unul dintre cei cărora, între timp, le-a ajuns cuţitul la os şi au înţeles că nu pot rezolva singuri problema ci au nevoie de sprijinul autorităţilor.

Autodenunţul

Pe 25 septembrie, 30 de angajaţi ai serviciilor fiscale germane au înconjurat şantierul din Magdeburg în care românii lucrau, pentru a verifica în ce măsură antreprenorul şi muncitorii respectă legislaţia germană. Vestea că sosesc autorităţile a determinat şefii, cetăţeni ex-iugoslavi, să pună angajaţii pe fugă. Mai mulţi bulgari şi opt români nu au reuşit să iasă din incinta şantierului. "Pe noi, cei 16 care am fugit, ne sunau din cinci în cinci minute să ne întrebe unde suntem şi ne spuneau să ne ducem cât mai departe, pe malul Elbei", povesteşte Ferariu - care, într-un final, a decis să se întoarcă în şantier şi să stea de vorbă cu reprezentanţii fiscului. "Eram convins că nu au ce să ne facă rău. Dimpotrivă", povesteşte muncitorul român. "ne ajutau să intrăm în legalitate". Ajuns înapoi a aflat că, din nou, reprezentanţii şefilor le-au cerut să nu pomenească nici un nume de angajator şi să ascundă detalii despre munca şi viaţa pe şantier. Doar că cei peste 20 de muncitori români s-au cam încurcat în minciuni, astfel că, la final, angajaţii fiscului aveau mai multe variante ale adevărului. "M-am hotărât, atunci, să le cer poliţiştilor de la fisc să mă primească din nou. Şi le-am povestit, cu ajutorul traducătorului, timp de o oră şi jumătate, despre şefii noştri, Ionuţ Ştirbu şi Mihai Corceag, despre şefii bosniaci Ismir şi Edin, despre cum lucrăm, despre cum am muncit duminicile şi în Vinerea Mare, până la 1 noaptea, şi cum ne-au chemat iar a doua zi de Paşti pe şantier". În discuţia aceea s-au lăm