Construcţiile au fost întotdeauna un barometru al stării economiei. Care este dinamica acestui sector în ultimii ani, perioadă în care România a trecut printr-o recesiune?

CE: Pe toată perioada de după 2008 situaţia a fost foarte grea pentru că înainte de scăderea propriu-zisă firmele au fost afectate şi de viteză mare de fluctuaţie a pieţei. Speram că după un 2012 turbulent politic, să avem în sfârşit un plan de lucru pe termen mijlociu şi proiecte gata de start. Nu s-a întâmplat asta, iar în 2013 contabilizam încă un an de scădere semnificativă a pieţei construcţiilor, dincolo de cifrele optimiste din statistici.

După 1990, marile trusturi de construcţii s-au divizat, multe au dispărut. Înfiinţarea patronatelor în acest domeniu este o cale de revigoare a organizării şi reprezentării. Cum pot stimula aceste organizaţii dinamica investiţiilor?

CE: Aşa este, apariţia mediului antreprenorial a fărâmiţat ceea ce reprezentau exponenţii pieţei construcţiilor care încă ar mai fi putut face faţă competiţiei internaţionale. Dar acest proces, natural dealtfel, trebuie compensat acum cu o participare a antreprenorilor în asociaţii care să fie capabile să susţină lista de interese comune a sectorului. Asociaţiile puternice vor fi în măsură să refacă brandul de sector şi să se conecteze la brandul de ţară. Asta face PSC în programul iniţiat acum trei ani.

Pot face faţă concurenţei acerbe firmele româneşti în faţa companiilor multinaţionale care licitează lucrările publice finanţate de stat?

CE: Teoretic, într-o piaţă unică nu ar mai trebui să ne temem de competitorii din ,,afară”, practic însă, chiar dacă avem de învăţat din experienţa acestora, trebuie evidenţiat faptul că sunt frecvente situaţii în care tocmai dintre aceste companii, care vin din pieţe cu reglementări consistente, sunt cele care încalcă tocmai principiile pe car