Trec zilnic, în drumul meu de la şi înspre serviciu, pe lîngă tejghele de fast food-uri. Şi tot zilnic, văd zeci de copii cu punguţe în mîini, pline de aripioare care mai de care mai prăjite şi mai picante, de cartofi care mai de care mai fierbinţi şi mai plini de maioneză sau sosuri, de burgeri care mai de care mai zemoşi şi mai nefiresc coloraţi. Pe zi ce trece, profilul celor mici se schimbă: obrajii rumeni se transformă în fălcuţe palide, iar trupurile lor zvelte – în mici rucsacuri ambulante.

Obezitatea în rîndul copiilor a căpătat proporţii îngrijorătoare. Şi, din păcate, felul în care este tratată în lumea adulţilor este departe de a naşte reacţii optimiste. Ziarele vorbesc la rubricile de cancan despre moartea unui copil obez. Televiziunile relatează ştiri despre sănătatea copiilor, în culorile strepezitoare ale scandalului şi ale falsei îngrijorări. Emisiunile despre diete, cu cîteva excepţii mai mult decît onorabile, au în prim-plan chipuri de carton, siluete revoltătoare şi reţete stranii.

DE ACELASI AUTOR Rețele de civilitate „Inerţii coagulate“ pentru a „escalada piscul“ Divertisment cu maidanezi şi copii Povestea Malalei Dar poate cel mai neliniştitor mi se pare felul în care mass-media încearcă să eludeze, să edulcoreze problema obezităţii. Toţi medicii zdraveni la cap spun că o persoană obeză este o persoană bolnavă şi că trebuie, deci, tratată ca atare: cu doctori, tratamente, supraveghere de specialitate etc. Toţi medicii zdraveni la cap spun că produsele alimentare cumpărate de la fast food sînt nocive, că legumele şi fructele trebuie să fie baza hranei unui om sănătos, că mişcarea este cea mai redutabilă armă împotriva obezităţii.

Ce vedem la emisiunile de la televizor? Un întreg sistem de informaţii bine puse la punct şi bine prezentate, care să cocoloşească poftele nesănătoase ale oamenilor. Care să nu-i contrarieze în nici