Acest stil de pescuit are din ce în ce mai mulţi adepţi. Majoritatea oraşelor europene deţin ape cu potenţial piscicol crescut, chiar în cele mai aglomerate zone. Dunărea, Sena, Ebro, Po, Tamisa şi alte multe râuri, precum şi lacurile, fie naturale sau artificiale, susţin practicarea pescuitului stradal în zonele urbane.
Nu pot să nu observ o creştere a numărului de pescari în oraşul nostru. Apele Jiului trec aproape de centrul oraşului. Lacurile de acumulare, aşa colmatate şi poluate, au totuşi ceva peşte dacă şti unde să-l cauţi. Deşi peştii răpitori sunt reprezentaţi doar de ştiucă, clean şi ceva somn şi biban, pescarii de răpitor se pot bucura de partide reuşite chiar de pe marginea străzii.
Paşnicul stă ceva mai bine poate şi datorită populărilor anuale. Crapul începe să devină un peşte comun, lucru greu de imaginat în urmă cu ceva ani atunci când peştii erau sufocaţi de praful de cărbune venit din Valea Jiului. Problema poluării nu este rezolvată, dejecţiile oraşului se scurg prin sistemul de canalizare direct în apele Jiului. Culmea nesimţirii este că unul din canalele oraşului se varsă chiar în faţa insuliţei care a fost recent amenajată şi este poate unul din cele mai frumoase locuri din oraşul nostru. Un oraş cu aproape 100.000 de locuitori ce nu are staţie de epurare în anul 2013.
Pescuitul stradal sau street fishing practicat mai ales la răpitor este pentru mine cel mai la îndemână tip de pescuit. Lipsa timpului sau vremea nefavorabilă mă obligă uneori la scurte şedinţe de spinning în oraş în detrimentul unor partide mai lungi pe ape sălbatice în afara localităţii.
Pentru mine, satisfacţia este dată de capturile frumoase prinse în timp scurt, ori cu acest tip de pescuit pot realiza mai uşor acest lucru.
În această perioadă, pentru iubitorii pescuitului cu momeli artificiale, recomand o plimbare scurtă, de un ceas, două, pe al
