Se discuta mult în aceste zile despre proiectul minier de la Rosia Montana, care a acaparat întreaga viata politica si publica din România. Toata lumea se pricepe mai nou la minerit în frunte cu politicienii, care au reusit sa transforme un subiect economic, din lumea afacerilor, într-o chestiune pur electorala, în care optiunile pro sau contra depind de opiniile unor lideri de partid si mai ales ale sotiilor acestora.
Caci, vorba aceea, în spatele fiecarui barbat puternic se afla o femeie si mai puternica. Un lucru este însa cert si anume acela ca aurul de la Rosia Montana trebuie exploatat, cu o singura si hotarâtoare conditie: sa aduca dezvoltarea si bunastarea în tara, în judet si mai ales la Rosia Montana.
Pentru aceasta, aurul trebuie exploatat dar si procesat, rafinat, pentru a fi transformat în lingouri si alte produse de consum si nu sa fie exportat doar concentratul aurifer, pirita aurifera, asa cum se exporta acum lemnul în loc de mobila produsa în fabricile românesti. Dezvoltarea, progresul, prosperitatea si bunastarea vin atunci când extragi si prelucrezi materia prima, consumi produsul rezultat sau si mai performant, îl exporti. Miza în întreaga lume este sa exploatezi resursa, sa o prelucrezi si sa o exporti.
Ce vor exporta însa investitorii de la Rosia Montana? Se pare ca tot un fel de concentrat aurifer, pentru ca lingourile de aur nu pot fi stantate în România, care si-a pierdut acest drept odata cu lichidarea mineritului aurifer. Si atunci, întreb înca o data: Ce exportam? Cred ca mai mult materie prima, cea mai pretioasa din zona, si nu un produs procesat, lingoul de aur, asa, ca sa nu stie nimeni clar si concret cu ce ne alegem din afacerea Rosia Montana si cum se jefuiesc de fapt bogatiile tarii.
Cred ca acest lucru ar trebui avut în vedere în primul rând, pentru ca importanta este exploatarea zacamânt
