Președintele Societății de Nefrologie din România, prof. univ. dr. Eugen Moța, cel care a pus în 1991 bazele Centrului de Dializă de la Craiova, la Spitalul Judeţean de Urgenţă, susţine că are şi în prezent pacienţi cu care a început dializa în urmă cu 22 de ani şi care au o stare generală bună. Boala cronică de rinichi este însă un calvar pentru orice pacient, numai dacă ne gândim la tratamentul dialitic pe care trebuie să-l facă de trei ori pe săptămână pentru a se menţine în viaţă.

Aproape 500 de doljeni fac în fiecare lună dializă în centrele din Craiova, tratament fără de care nu ar putea supravieţui. Şi fiecare se gândeşte la un transplant de rinichi ca la singura soluţie care l-ar scăpa de acest calvar. Problema este că listele de aşteptare la centrele de transplant din ţară sunt lungi, iar dacă nu ai şansa unui donator viu compatibil (în principiu o rudă de gradul I), pentru a primi un rinichi prelevat de la o persoană aflată în moarte cerebrală, care să şi corespundă, se aşteaptă ani de zile. Timp în care bolnavul cronic de rinichi trăieşte numai datorită dializei.

„Nici o ţară din lume nu reuşeşte să transplanteze toţi pacienţii potenţial transplantabili, dar prioritate au, în primul rând, tinerii. Ei sunt primii pe listele de aşteptare. Pacienţii sunt evaluaţi în centrele de transplant sau în clinicile de nefrologie de care aparţin şi unde sunt monitorizaţi în vederea transplantului renal, iar cu această evaluare merg la centrul pe care îl preferă şi se înscriu pe listă. Centrele cele mai mari, unde se fac cele mai multe transplanturi renale, sunt la Bucureşti şi Cluj-Napoca. În clipa în care un rinichi compatibil de la un donator cadavru este disponibil, pacientul este invitat la Centru pentru transplant. Dacă există un donator viu, pacientul nu se mai trece pe lista de aşteptare, ci merge la centrul de transplant, se fac testele de compa