„Toate frumuseţile lumii”
de Jaroslav Seifert
(Editura ART, 2012)
Este un roman frumos ca o plimbare liniştită toamna, sub cerul de miere al lui octombrie, într-un oraş bătrân şi melancolic. Înainte să fim conectaţi la telefoane şi la reţele, existau obiceiuri mai bune: să mergi la o cafenea cu amicii, să porţi o conversaţie savantă într-un parc, să ieşi la patinoar, să citeşti în grădină, să faci complimente unei femei, să-i furi un sărut alteia, să mergi la cinema, să îţi cultivi diverse hobby-uri precum pictura şamd. Despre acestea toate, ca şi despre multe altele, scrie Jaroslav Seifert în romanul biografic ,,Toate frumuseţile lumii’’. Aşa că astăzi vă invit să ne întâlnim cu Praga secretă şi natală a autorului pe care a iubit-o uneori ca pe o femeie calină, alteori ca pe o soră.
Se spune că este cel mai iubit dintre poeţii cehi, iar la funeraliile sale din 1986 a venit atâta lume încât miliţia de atunci a impus restricţii severe fiindcă s-a temut de o revoltă împotriva regimului comunist. Deşi disident antibolşevic, în romanul de faţă Jaroslav Seifert nu face caz de politică, ci de esenţa trăirilor frumoase dintr-o viaţă de om. Autorul îşi relevă un temperament urban, devotat şi blând, evocând boema artiştilor praghezi, femeile frumoase de odinioară, străzile pline de istorie ale oraşului, parcurile celebre prin care s-au plimbat romanticii poeţi morţi tineri, precum Karel Hynek Mácha.
Lacrimile ,,sunt partea cea mai frumoasă a simţurilor noastre’’(Lacrimae nostri pars optima sensus…) scria Juvenal, iar citatul l-a sensibilizat pe autorul ceh. E ca şi cum ar dezvălui că aflat la senectute, ar privi înapoi nu cu regrete, nu cu mânie, ci cu lacrimile de bucurie că a trăit o tinereţe plină de… prieteni. Prin urmare, seninătatea încărcată de iubire a acestui scriitor vă va dezvălui o Praga mult mai pitorească decât mitul turistic cr
