Medicina creştină
Mă invită într-o cameră înaltă, cu o bibliotecă până în tavan, burduşită cu cărţi, şi peretele dinspre răsărit plin cu icoane. Ne aşezăm faţă în faţă, pe două fotolii mici de lângă fereastră. Între noi, pe o măsuţă joasă, ne aşteaptă două ceşti cu cafea, un bol mic cu miere şi un platou cu câteva felii de pâine unse cu icre de casă. Dintr-o cameră alăturată, se-aud necontenit râsete de copii. E duminică, aproape de ora prânzului. Abia s-a întors de la Sfânta Liturghie. Au mers cu toţii, ca de obicei. El, fiica sa, împreună cu soţul, şi cei cinci nepoţi, cuminţi şi frumoşi. Biserica e chiar acolo, lângă casă, şi a fost ridicată de el în urmă cu câţiva ani. La sfârşitul slujbei, i-a lăsat pe copii să se întoarcă acasă, iar el a mai zăbovit ceva vreme, singur, la mormântul soţiei. Face la fel, după fiecare liturghie. În sufletul lui, Maria, femeia minunată a vieţii sale, a rămas aceeaşi lumină vie care i-a desluşit dintotdeauna gândurile apăsătoare. Mă invită să gust din cafea, privindu-mă cu un zâmbet blând şi îngăduitor. "Ştiţi?", îi spun cu sfială, "pentru mine, e un moment foarte delicat. V-am deranjat tocmai acum, în duminica asta frumoasă de toamnă. În loc să vă bucuraţi de familie, de copii, trebuie să staţi de vorbă cu mine, despre suferinţă şi boli". Doctorul Pavel Chirilă zâmbeşte larg şi zâmbetul îi înseninează tot chipul. "Nu e niciun deranj. Mă bucur oricum de duminica asta aşa de frumoasă. În ce priveşte subiectul, el pentru mine nu are nimic urât sau înfricoşător. Boala, moartea sunt şi ele parte din legile firii. Am văzut mulţi oameni pe patul de moarte, care se rugau, din tot sufletul lor, să mai trăiască numai o zi. Am întrebat un mare duhovnic de unde vine această mare dorinţă, doar pentru o zi de viaţă? Şi mi-a zis aşa, că e îndeajuns o singură zi pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu".
O fâşie moale d
