Diana. Ambiţie. Planuri multe şi frumoase. Suflet ales. Frumuseţe. Vanilie. 26 de ani. Stop cardiorespirator. Şoc. Lacrimi. Multe lacrimi. Durere fără margini.

Pare un scenariu de serial cu medici care îţi smulge câteva lacrimi, la final, deşi eşti conştient că totul este o fabulaţie pusă în scenă de actori talentaţi, cameramani şi un regizor care supraveghează totul, cu un ochi critic.

În povestea noastră însă, regizorul Cel de Sus a strigat “That's a wrap!” prematur, înainte să se stingă reflectoarele, în toiul scenei punct-culminant a filmului, grăbind deznodământul fără că actorii să fie avertizaţi de această schimbare bruscă de planuri, bulversând scenariul şi punând în dificultate întreg platoul de filmare.

Cu siguranţă nu va câştiga un Oscar pentru acest film! Nu, nici vorbă de aşa ceva!

Absolut neinsipirat scenariul!

Se spune că n-ai voie să pui întrebări, să ceri explicaţii, să pui la îndoială planurile Lui, regizorul suprem, acest păpuşar care lungeşte sau scurtează lungimea aţelor marionetelor după bunul plac, într-un mod considerat, de către spectatori, nedrept şi chiar egoist pentru că pare să aibă preferinţe pentru cele mai frumoase şi mai talentate păpuşi. Le răpeşte de pe scenă, din ochiul publicului care le îndrăgea şi aplauda evoluţia, pentru a se bucura doar El de ele, în cabina Lui de la ultimul etaj!

Diana… Diana Sorescu… Diana cu Vanilie era şi ea o păpuşă frumoasă, o marionetă foarte talentată care şi-a jucat atât de bine rolul, timp de 26 de ani, învăluită în arome de vanilie, cu doar foarte puţin piper, fără reproş, pentru care a primit ropote de aplauze şi spectatorii se aşezau, unul câte unul, la rând pentru a cumpăra bilete pentru spectacolele viitoare. Se vehicula că se vor juca admirabil, cu casa închisă. Dar Păpuşarul a decis să-i scurteze aţa vieţii, lăsând în urma spectatori dezamăgiţi, revoltaţi, ră