Orice om cu capul pe umeri, care e cât de cât la curent cu etapele prin care trece o echipă de fotbal de-a lungul unui sezon, nu poate fi surprins de situația în care a ajuns „Bătrâna Doamnă”. Multe poți păcăli mai ales în societatea noastră mioritică, însă când e vorba despre limitele corpului uman, regulile se schimbă puțin. În sportul cu mingea rotundă este vorba despre efort, despre calități și aptitudini dobândite ani de-a rândul prin pregătire (pe scurt, bagajul tehnic al unui fotbalist) și despre timpul pe care staff-ul tehnic îl are la dispoziție pentru a lega echipa în vederea meciurilor pe puncte. În această vară, utiștii, fie că vorbim despre antrenori sau jucători, au avut parte de prea puține lucruri din cele enumerate mai sus, iar unii (aici vorbim despre fotbaliști) o să rămână limitați și pe mai departe.

De aici pornește orice discuție despre soluțiile de ieșire din criza de rezultate. Dacă Adrian Marțian nu înțelege că el este principalul vinovat pentru locul codaș ocupat de UTA după zece runde, este clar că și deciziile ce se vor lua astăzi sau în viitorul apropiat, se vor ghida după orice altceva, dar nu după rațiune și gândire managerială. Iar în fotbal mai este o lege nescrisă, primul și ultimul vinovat e antrenorul. Nu degeaba se spune despre tehnicieni că stau mereu cu bagajele la ușă, dar chiar nu era cazul ca și Trică să treacă prin asta.

Îți trebuie o doză de nebunie să preiei o echipă fără pregătire, omogenitate și valori individuale cu o săptămână înainte de primul meci oficial. Totodată, trebuie să ai mult curaj și stăpânire de sine să ai alături un patron care își critică public angajații la primul pas greșit și nici nu se grăbește să-și facă îndatoririle de patron. Eugen Trică și-a asumat toate astea la UTA și părea că luase cea mai proastă decizie din tânăra sa carieră de antrenor.

Ca joc, „Bătrâna Doamnă” nu a a