În 1693, o bardă smulsă dintre omoplații lui Constantin Cantemir și descrisă de cronicar cu expresia "moarte naturală" îi deschide lui Dimitrie calea spre tron. Calea spre tron nu e scurtă, ci măsoară 694 de kilometri, adică distanța dintre Constantinopole și Iași. Tînărul Cantemir se află pe inventarul cu fii de domnitori suspecți din estul Europei, la rubrica "De tăiat dacă birul nu corespunde". Cu sabia lui Osman deasupra capului, Dimitrie studiază ca și cînd fiecare zi ar fi ultima zi de studiu. Așa ajunge să-i depășească la învățătură pe toți ceilalți fii de domn ținuți zălog, care, avînd tați care nu furau din dările cuvenite Porții, nu se prea omorau cu învățătura.

Cu un armăsar pursînge, cu un permis falsificat de eunucul-șef și cu o pungă de nestemate mai puțin la cingătoare, Dimitrie o pornește la galop spre Iașiul din care, după calculele dușmanilor din Stambul, ar trebui să răzbată horcăielile tatălui său. La o cotitură a drumului spre Hîrlău, boierii Iordache Ruset și Lupu Bogdan ies dintr-o rîpă, deghizați în oameni de treabă, și puțin lipsește ca tînărul Dimitrie să-și împuște calul tot încercînd să-i doboare pe cei doi tîlhari. Chiar dacă e noapte, totul se lămurește: boierii își dau jos bărbile false, îi explică tînărului că n-au cum să scape și de burți și îl asigură că se află acolo ca să-i ofere tronul la un preț minim care poate fi considerat minim istoric.

Pe 19 martie, Dimitrie Cantemir, în vîrstă de 20 de ani, se află, deja de o zi, pe tronul Moldovei, iar arnăuții săi trag de zor, de pe metereze, asupra boierilor care nu-l vor. Cele două tabere boierești își trimit fiecare, la Stambul, carele încărcate cu cele mai grele și mai strălucitoare argumente politice. La licitația de domn desfășurată pe coridoarele palatului Topkapî apare însă trimisul lui Constantin Brâncoveanu. Lucrurile se clarifică rapid. Comoara pe care o dezve