M-am înşelat de manifestaţie. Erau atît de mulţi şi de zgomotoşi, aşezaţi şi pe jos, de-a curmezişul, pe avenue de Ségur, blocînd circulaţia şi urlînd. Mi s-a făcut pielea de găină. Apoi am văzut o pancartă: „Des Cygognes Oui, des Pigeons Non”. (Un fel de „Luaţi-ne de berze, nu de papagali”).

Şi am înţeles că erau moaşele – „les sages femmes” – ieşite să ceară, pe unul din cele mai largi bulevarde pariziene, bani mai mulţi şi o mai bună recunoaştere a meseriei lor. A 11-a manifestaţie Salvaţi Roşia Montana la Paris era prevăzută o sută de metri mai încolo, la nr. 55, pe aceeaşi avenue de Ségur. Calm plat pe trotuarul bandajat cu cîteva afişe.

Cinci tineri îşi trag pe deasupra hainelor tricourile cu emblema Roşia Montana. Frunza în două culori se scurge deja, în partea cianurată. Şi totuşi încă nu plouă. În coasta sediului UNESCO, unde se desfăşoară, între 5 şi 20 noiembrie 2013, Conferinţa Generală pe tematică de patrimoniu, parizieni şi funcţionari străini se reîntorc, după ce au luat masa de prînz, în birouri. Între participanţii la sesiunile conferinţei generale UNESCO, care are loc o dată la doi ani, se află şi Ministrul român al Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie.

Sorana, cu o tunsoare de garçon manqué şi privirea limpede, scoate din genţi un snop de pliante, în franceză: „De data aceasta sunt color”, rîde mulţumită. Pe prima pagină e harta României, atrăgătoare ca o „grădină a Carpaţilor”, presărată cu simbolul siturilor româneşti clasate patrimoniu UNESCO.

„Astăzi Ministrul român al Educaţiei ia cuvîntul într-un seminar care începe la ora 15.00. Vin delegaţii din toată lumea, deja am împărţit flyere pentru a-i informa despre situaţia Roşia Montana”, explică Sorana mobilizarea lor într-o zi de joi, la început de după amiază.

„Vrem să le atragem atenţia despre faptul că guvernul român nu se ocupă de protejarea patrimoniului