În societatea severineană de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale celui următor, unul dintre cuplurile cele mai preţuite a fost cel format de Grigore Constantinescu şi Eliza Gr. Constantinescu.
Grigore Constantinescu se trăgea dintr-o familie de boiernaşi din Baia de Aramă, unde s-a născut în anul 1855. Absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti, a îmbrăţişat cariera de avocat, pe care a practicat-o până la vârsta de 90 de ani, cu un an înainte de a se săvârşi din viaţă. Încă din tinereţe a intrat şi în politică, în Partidul Conservator, afirmându-se ca unul din fruntaşii vieţii politice mehedinţene. În anii 1892-1894 a fost pentru prima dată primar al Severinului, reales ulterior pentru încă zece ani, apoi deputat şi senator takist, timp în care a iniţiat o serie de proiecte îndrăzneţe de modernizare a oraşului, între care au figurat: înfiinţarea serviciului edilitar, extinderea oraşului şi ridicarea planului acestuia în anul 1897, introducerea iluminatului electric, construcţia băilor comunale, ridicarea monumentului Împăratului Traian în centru oraşului, operă a sculptorului Franassovici etc. A sprijinit, de asemenea, activitatea culturală a oraşului şi mai ales proiectele născute în cancelaria Liceului „Traian”, ca şi înfiinţarea unor publicaţii cunoscute în societatea locală, cum au fost „Lectura” şi „Gazeta Mehedinţiului”.
Grigore Constantinescu a fost căsătorit cu Eliza Constantinescu, doamnă care şi-a luat şi cognomenul de Balota (Constantinescu-Balota), familia având în zona acestei localităţi unele din proprietăţile sale.
„Eliza Constantinescu a fost una din doamnele cele mai distinse şi mai energice ale societăţii severinene, o femeie care nu s-a mulţumit să rămână în umbra prestigiului soţului său, ci, dimpotrivă, împreună cu alte doamne din elita locală, au lansat şi au condus cu succes iniţiative rămase de pa