"Ne prinde iarna sub cerul liber"
Dragi truditori ai revistei "Formula AS",
Mă numesc Burlică Dorina Anişoara şi m-am hotărât, după lungi ezitări, să apelez şi eu la bunăvoinţa dvs. şi a cititorilor revistei, deoarece mă aflu într-o situaţie a cărei ieşire nu o găsesc singură. Iată situaţia: sunt o femeie de 57 de ani, fără serviciu, fără pensie, şi am în întreţinere o mamă de 73 de ani, paralizată de 10 ani, pentru care nu primesc salariu de însoţitor, deşi este nedeplasabilă. Ne descurcăm extrem de greu, dar eram mulţumite şi aşa, numai că, în luna februarie, o mare nenorocire s-a abătut asupra noastră: ne-a ars casa, singurul nostru avut. Am locuit două luni după ce am fost externate din spital (din cauza arsurilor) la o familie din sat, de milă, numai că au pus casa în vânzare şi am fost nevoite să ne întoarcem la ruinele casei noastre. În prezent, ne-am improvizat o cameră, numai că nu e tencuită, nu avem acoperiş, suflă vântul peste tot. Mă gândesc cu groază că va veni iarna şi nu ştiu ce vom face, neavând niciun ajutor de niciunde. De aceea, apelez la dvs. ca ultimă soluţie, rugându-vă să-mi publicaţi scrisoarea, poate va dori cineva să ne doneze materiale de construcţie, ţiglă, ciment, var, să putem termina această cameră până la venirea iernii. În prezent, sunt în spital cu mama, pentru investigaţii. Se simte tot mai rău, iar eu nu pot să o ajut cu nimic, neavând bani pentru o hrană mai consistentă şi tratamente costisitoare.
Închei, dorind ca Dumnezeu să vă dea putere să vă continuaţi chemarea. Sunteţi salvarea multor necăjiţi, şi Dumnezeu vă va răsplăti.
(Anexez procesul verbal de la Pompieri, alte acte nu am, a ars totul, acum umblu pe la Primărie pentru refacerea lor.)
Vă mulţumesc pentru răbdarea de a-mi citi scrisoarea şi sper că mă veţi ajuta să ies din situaţia disperată în care mă aflu.
BURLICĂ DORINA A
