Reţetele domnului farmacist Bobaru
Frica, atacurile de panică şi îngrijorarea sunt tulburări de natură psiho-emoţională specifice organismelor vii cu "sânge cald". Frica o mai întâlnim şi la necuvântătoare, de unde şi cunoscuta expresie "fricos ca un iepure". În schimb, panica şi îngrijorarea sunt apanajul organismului uman. Frica, dacă nu conduce la o alterare psihică, în afară de un anumit disconfort, poate juca un rol important în viaţa socială. De exemplu, "frica de Dumnezeu" propovăduită de Biblie ne face să fim mai buni, ne reţine să nu intrăm în păcate. Teama apare şi în diferite proverbe: "Frica păzeşte pepenii". Sindromul de frică se manifestă diferit de la individ la individ, el făcând parte din genomul uman. Toţi avem un dram de frică în noi, o genă a fricii. La începutul civilizaţiei umane, frica avea un rol dominant asupra omului, dar astăzi, ea este mai puţin prezentă, locul ei fiind luat de îngrijorare. În epoca modernă, toată lumea este îngrijorată, din varii motive: de sănătate, de familie, de statutul social, îngrijoraţi fiind şi cei săraci, dar şi cei bogaţi.
Frica şi îngrijorarea pot fi considerate precursoarele unor boli psihice, atacul de panică fiind deja o boală a sistemului nervos. Frica declanşează în organism descărcări mari de mediatori chimici (sau neurotransmiţători cu rol important în buna funcţionare şi coordonare a organismelor vii), respectiv adrenalina şi acetilcolina, afectând în principal sistemul nervos vegetativ, cu manifestări prin tulburări somatice la nivelul extremităţilor (tremurături), al aparatului cardiovascular (bătăi neregulate şi accentuate ale inimii, colaps), al viscerelor (crampe, diaree), bufeuri, transpiraţii etc. Sindromul îngrijorării se manifestă mai mult pe sistemul nervos şi constă în diferite frământări interioare care "nu-ţi dau pace" şi te obsedează permanent
