Sunt lucruri care ne separă, după cum sunt şi lucruri care, uneori în mod absolut surprinzător, ne aduc laolaltă dincolo de spaţiu şi de timp. Credinţa este unul din acestea, iar bucuria este mare atunci când putem descoperi, acolo unde ne aşteptăm mai puţin, oameni care simt şi se roagă asemeni nouă. Parcă pentru a prefigura perioada marilor pelerinaje la sfintele moaşte din octombrie, Asociaţia credincioşilor din Biserica Ortodoxă a Poloniei „OrthNet“ împreună cu Grupul „Filos“ au organizat, cu sprijinul Institutului Polonez din Bucureşti, expoziţia de fotografie „Culorile Ortodoxiei. Polonia“. Sala „Europa Christiana“ a Palatului Patriarhiei a fost locul cel mai potrivit pentru a găzdui acest eveniment deosebit, care ne-a permis să descoperim că, dincolo de majoritatea catolică a polonezilor, binecunoscută lumii întregi, din care s-a desprins chiar şi un suveran pontif, există şi o comunitate ortodoxă, aproximativ jumătate de milion de suflete, care însă este la fel de bine organizată şi îşi trăieşte cu râvnă şi evlavie credinţa în Hristos. În decorul care ni-i prezintă pe marii sfinţi ai neamului şi-au găsit cu uşurinţă locul imaginile din Polonia, în special din zona Publicitate estică a ţării, care ne-au purtat prin tot ceea ce este reprezentativ pentru ortodoxia poloneză. De la Sfântul Sinod şi cler la marile biserici sau la cele de lemn, la comunităţile mănăstireşti, simbol a ceea ce este credinţa la scară mare, am putut privi apoi mai în detaliu toate acele elemente, poate mici, dar esenţiale, indispensabile: capelele, crucile de pe marginea drumurilor, icoanele, sfintele taine, credincioşii – cu un accent special asupra copiilor – corurile religioase, tradiţiile locale şi pelerinajele. Fiecare din ele contribuie la ceea ce reprezintă întregul unei biserici vii, vibrante, care, tot aşa cum s-a petrecut şi în cazul nostru, a renăscut şi s-a întări