Lucrările Conferinţei naţionale de stroke (AVC) din acest an au dezbătut tematica cea mai dificilă la ora actuală, cu privire la evoluţia cunoaşterii şi practicii în domeniul neuroştiinţelor, ce a luat un avânt fără precedent şi tinde să integreze treptat toate celelalte specialităţi medicale, într-o dezvoltare ştiinţifică care se alătură conceptului de medicină internă. Pentru neurolog şi desigur pentru neurovasculolog, asocierea obligatorie între noţiunile morfologice, fiziologice şi clinice este necesară a fi integrată în organism, în aşa fel încât cele 43 de subspecialităţi desprinse din domeniul larg al neuroştiinţelor să conducă la interpretarea biologiei celulare care stă la baza tuturor proceselor nevraxiale, în acord cu progresele fără precedent obţinute odată cu dezvoltarea tehnologică, care permite astăzi cunoaşterea in vivo a întregului organism şi, în cazul de faţă, a structurilor cerebrale. Nu întâmplător, anul acesta, Premiul Nobel pentru Medicină a fost acordat celor care au dezvoltat cercetările cu privire la dinamica transmisiei celulare, pe care le-a cunoscut şi un alt laureat Nobel, prof. dr. George Emil Palade. Conferinţa a fost organizată în acord cu recomandările europene şi mondiale şi în baza declaraţiei de la Helsinborg, din 1995, care cuprinde un program de acţiuni pe întreaga planetă pentru a preveni accidentele vasculare cerebrale şi a scădea mortalitatea. În ultimii trei ani, o serie de paradoxuri ar putea explica faptul că rezultatele obţinute sunt favorabile în primul rând în ţările dezvoltate, iar în zona central- şi sud-est europeană, mortalitatea şi morbiditatea sunt alarmante, situând ţara noastră şi altele din regiune pe locuri fruntaşe în ceea ce priveşte mortalitatea prin stroke. Influenţarea factorilor de risc, alături de tratamentul modern în faza acută, ca şi intervenţiile chirurgicale neurovasculare şi endovascular