Şi, brusc, am avut următoarea revelaţie: într-o cuşcă de MMA, spaţiul în care, să spunem, se exprimă Puterea de la Bucureşti, se bat „băieţii” pe viaţă şi pe moarte – Băsescu cu Ponta, Călinoiu cu Antonescu, Ponta cu Antonescu, Antonescu cu tot Guvernul, PSD cu PNL şi PPDD. În primele rânduri, oarecum relaxaţi, promotorii şi arbitrii judecători de la FMI; în rest, poporul crapă seminţe şi-şi scuipă cojile în ceafă. „Printre” poporul cu ochii injectaţi de fum şi surescitare, transpirat şi concentrat pe caft, Chiţoiu şi Gerea umblă disperaţi să adune banii din „pariuri”: pariul acciză, 0,07 la 1; pariul pe inflaţia accizată; pariul pe câte semne de circulaţie vor mai rămâne pe străzi, după ce vor fi supuse taxării; pariul pe existenţa iazurilor, heleşteelor, pe explodarea preţului la icre de roşioară; pe desfiinţarea sondelor, a trotuarelor, a antenelor, a fumului fără foc. .. Până la ultimul pariu posibil. Fix aşa mi se pare că arată, azi, societatea românească. Sigur, ştiu că mai mişună pe sub scaune, pe la încheieturile de pluş roase de timp, păduchi cu burţile umflate de sângele supt din vena naţiei. Cum are careva ceva de spus, cum se reped păduchii la el, să-i umple capul de mâncărimi. Când a decis USL să intre în competiţie, i-a zis lui Băsescu & co: „Bătaia voastră n-o s-o-ncaseze nimeni!”. Apoi, s-a întors cu faţa la popor şi, potopit de ovaţii, şi-a arătat muşchii. I-a promis că va fi, în sfârşit, satisfăcut; că victoriile USL vor curge învolburate, căptuşind-i vitrina cu trofee şi pâinea prăjită cu cremă de ficat de gâscă. De atunci, se bat întruna; tot mai des, USL-ul cu el însuşi. În afară de pauperizare, decădere, aranjamente, corupţie, blaturi, pierderi, disperare şi, evident, taxe şi impozite, nu se simte altceva decât consecinţa unui „evantai” de eşecuri: politice – un USL tot mai slab, mai divizat şi mai lipsit de putere; economice – privatizări ratat