- Social - nr. 219 / 8 Noiembrie, 2013 Constitutia Romaniei nu ingradeste in niciun fel dreptul de a fi prost si nici nu sunt legi sa reglementeze domeniul larg al prostiei in universul nostru obtuz si stupid multiplicat la infinit. Dreptul de a fi prost este o libertate pentru ca asta e libertatea, cuvant maret, tradusa prin sintagma "lipsa constrangerilor”, fara a fi privita abstracta si relativa. Dar noi nu avem motiv sa legitimam la nesfarsit prostia. Vorba romanului "prostul e bun, pamantul e rau... ca-l tine”! Domnia si prostia se platesc. Indeosebi prostia pare-se ca e bine platita. Sunt destui care au parte de amandoua. Prostia face intotdeauna ravagii. Nu am nimic cu prostii, ca bietii de ei nu sunt de vina ca s-au nascut prosti. Oricine are dreptul sa fie prost, dar unii profita de acest privilegiu. Prostii care se cred destepti enerveaza si in loc sa stea in banca lor si sa aplece urechea la sfaturi cu minte mai multa, vor ei neaparat sa iasa in evidenta si sa-si etaleze prostia si vorba aia "prostul gaseste intotdeauna unul mai prost pe care sa-l admire”. Genul asta de oameni parca sunt legati la ochi si la urechi, n-au citit decat cartea de identitate in toata viata lor, sunt ai naibii de lenesi si iar imi aduc aminte de ce spunea un batran la o sueta si un toi de tuica "Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea. Cine-i smecher si chiuleste are tot asa” si mai spunea un "pitigoi”: "lucrati voi ca mancam noi”. Prostii sunt patrunsi de o uratenie interioara, un intuneric ce se manifesta in exterior prin fiecare cuvant. Prostii trebuie intelesi... si dusi la psiholog sau dupa caz la psihiatrie, insa intervine o problema. Constientizeaza un prost ca e prost?! Lor nu le pasa decat de cuiburile in care traiesc, prizonieri ai lipsei de bun simt si ingamfare. Prostia tine de om, poate avea forme de la individ la individ, de la situatie la situatie, de la nivelu