Este cheia succesului lui Radu Albot, sportivul care a atins record după record şi a pus Moldova pe harta tenisului mondial

Cel mai bun tenisman din istoria Republicii Moldova joacă în circa 30 de turnee pe an şi are un master în psihopedagogie. Îi plac bancurile, câinii şi plimbările cu bicicleta. Este singurul copil la părinţi, e foarte modest şi cântăreşte fiecare cuvânt. Deşi pare rupt de realitatea moldovenească, îl interesează şi concesionarea Aeroportului Chişinău, şi modul în care lucrează jurnaliştii. Observă că nu s-a prea scris despre el şi concluzionează că, probabil, e vina ziariştilor. Ne asigură, totodată, că nu poate fi descoperit într-o singură oră de interviu. Un lucru l-am înţeles însă cu certitudine: nu se mulţumeşte cu performanţele atinse. La aproape 24 de ani, Radu Albot ştie că adevăratele succese abia urmează.

„Adevărul“: Cum a intrat tenisul în viaţa ta?

Radu Albot: Am început să joc pe la 6-7 ani. Tata a prins odată la televizor secvenţe de tenis de câmp şi a decis să încerc şi eu. Mi-a plăcut din start, am continuat să joc şi antrenamentele s-au transformat într-o rutină. „Vreau“ a devenit „trebuie“.

Deci părinţii au jucat un rol important în cariera ta?

Cu siguranţă. De-a lungul anilor, am avut momente bune şi nu prea. Când câştigi, toţi sunt exaltaţi. Când pierzi, fie tac, fie critică. Singurii care te susţin indiferent de situaţie sunt părinţii. Iar susţinerea psihologică este cea mai importantă pentru un sportiv, pe lângă finanţare şi alte aspecte.

Cum au fost primele antrenamente?

Acum, când ştiu ce înseamnă un antrenament serios, pot să zic că primele au fost dezastruoase. Eram un grup mare de copii cu un singur antrenor. Zburdam, glumeam, nu lucram individual şi nu învăţam tehnici de calitate. Doar primeam plăcerea că ţineam racheta în mână. Mă antrenam zilnic câte două ore, apoi tot