Era deja luna august şi sezonul de pescuit pe apele naturale abia începuse.

Inundaţiile din primăvară, vremea foarte rece din debutul aşa-zisei veri de anul acesta şi prohibiţia mă ţinuseră departe de Mureş. Aveam o poftă teribilă de pescuit la somn aşa că în 16 august zorii zilei m-au găsit pe malul Mureşului. Trusa cu năluci îmi era garnisită cu momeli artificiale irezistibile pentru mustăcioşi: voblere de mari dimensiuni (Rapala, Salmo, Storm, Zalt ), linguri rotative nr. 4 şi 5 de la Mepps şi linguri oscilante între 15 şi 25 de grame. Încă de la primele lanseuri simţeam că va fi o zi memorabilă... De săptămâni bune, pescarii din zonă se plângeau că peştii sunt inactivi, dar în acea zi acalmia fusese înlocuită cu un adevărat război subacvatic. Apa fierbea de activitate: obleţii încercau cu disperare să scape de atacurile avaţilor, clenii muscăreau frecvent în peliculă, iar cârdurile de scobar străluceau în aproape fiecare repeziş. Din fotoliul lor de şefi ai lanţului trofic, somnii nu puteau fi departe.

Undeva în cotloanele Mureşului stătea ascuns monstrul meu... Ştiam din partidele anterioare că în locul acela este o groapă unde somnii stau ascunşi de obicei pe timpul zilei. Pescuiam deja de o oră cu voblere de adâncime, încercând să ajung cât mai aproape de fundul apei, când, influenţat de activitatea de la suprafaţă, am decis să schimb strategia. Montez un vobler Rapala Jointed de 13 cm culoare Silver ce evoluează la o adâncime de1,2 m. La a treia lansare îmi atrage atenţia un cârd de peştisori speriaţi în imediata apropiere a voblerului, continui recuperarea şi în secunda următoare survine atacul. Ca să-l citez pe maestrul Marin Moraru, în "Operaţiunea Monstrul" "peştele, conştient de forţa lui colosală" nu lupta violent ci, folosindu-se de curentul apei, depăna metri de fir de pe tamburul mulinetei. După 10 minute de luptă presărată cu emoţii