Cred ca am ajuns in punctul in care societatea romaneasca cere o schimbare majora de paradigma in politica. Am ajuns la un moment de saturatie in raport cu un anumit model politic si orice incercare de a-l perpetua ar putea fi sortita esecului.

Traian Basescu a ajuns in momentul lui de maxima compententa administrativa, dar si in momentul lui de minim politic.

"Traian Basescu traieste satisfactia de a fi printre putinii politicieni capabili sa expuna in forta goliciunea Guvernului Ponta, dar si drama de a nu-i folosi la absolut nimic. Publicul pare sa aiba incredere in omul de stat Basescu, dar nu mai crede in politician" remarca Dan Tapalaga intr-un comentariu pe Hotnews. Are pe deplin dreptate, dar eu as duce rationamentul mai departe. Care este explicatia acestui aparent paradox?

Cred ca ea sta intr-un singur cuvant. Oboseala. Nu a lui Traian Basescu, ci a electoratului.

Au fost prea multi ani, mai bine de 9, de razboi. Traian Basescu a ajuns presedinte cu discurs extrem de belicos, de care cei mai multi dintre romani si-au legat toate sperantele dupa teribila perioada Nastase. Razboi crunt, cu artilerie grea si, uneori, cu arme nucleare. Vorbe grele, tensiune, suspendari, rupturi, reevaluari. Societatea romaneasca cu siguranta ca nu s-a plictisit.

Traian Basescu a inventat un anumit tip de show politic care a fascinat electoratul. Pe vremea aceea Traian Basescu mai dadea rateuri ca om de stat, dar ca politician era pe culmi. N-a pierdut nicio batalie electorala in care a intrat.

Dar la un moment dat, inevitabil, vraja a inceput sa se rupa. Fascinatia a palit. Oamenii au inceput sa caute rezultatele. Dincolo de adrenalina ce le-au adus acesti 9 ani? Cu mult mai putin decat au asteptat. Bilantul lui Traian Basescu include mai mult inceputuri spectaculoase, decat finalizari.

De ce? Pe