Şutul cu tibia este una dintre „ruşinile” care i se pot întâmpla unui fotbalist pe teren. Golul plecat din tibia lui Eric în meciul Pandurilor cu Fiorentina m-a trimis „în lumea viselor”, aşa cum se spune atunci când eşti făcut KO în box. Am fost făcut KO de atâta frumuseţe cât a putut încăpea în acea execuţie uluitoare a celui care, după ani şi ani petrecuţi la noi, a patentat româna braziliană. Eric m-a trimis în lumea viselor acolo unde am revăzut alte goluri formidabile marcate de ai noştri în cupele europene: Prodan cu Glasgow Rangers, Lăcătuş la Moscova cu Spartak, Mulţescu în cele două meciuri cu Hamburg, Adrian Ilie la Bruges, Buga tot cu Hamburg, Onofraş tot cu Rangers, Hagi cu Sparta Praga, Bărbulescu cu Honved, Orac cu Liverpool, Lupescu cu Partizan, Niculescu cu Everton, Luis Alberto pe Old Trafford... Şi, chiar dacă sunt convins că în lumea viselor mele nu m-am intersectat cu toate golurile superbe marcate de echipele noastre în porţile altora, cred cu tărie că n-am văzut niciodată un gol atât de frumos marcat de-o echipă de-a noastră în cupele europene precum această foarfecă însoţită de certificatul de calitate braziliană.
Mai cred că acest gol al lui Eric merită ce i s-a întâmplat golului lui Zidane din finala Ligii Campionilor câştigată de Real la Glasgow cu Bayer, cel ce a devenit un reper de măiestrie invocat mereu atunci când se petrecea o nouă minunăţie pe un teren de fotbal. Eu aş pune această foarfecă alături de cea a altui brazilian cu stâng magic, Rivaldo... Foarfecă fantastică de la marginea careului mare reuşită într-un meci cu Valencia şi care o ducea pe Barcelona în Liga Campionilor...
Eric a spus după primele sale două meciuri mai puţin reuşite în aceasta grupă din Europa League: „sunt 6 partide de disputat, nu pot juca prost în toate”. Şi până la urmă a venit acel meci... Brazilianul a intrat definitiv
