Margaret Atwood este o prestigioasă scriitoare canadiană care ar fi meritat, la fel de mult ca şi conaţionala eiAlice Munro, să obţină Premiul Nobel pentru Literatură în 2013. Nu ştiu bine ce anume a determinat juriul suedez să opteze pentru Alice Munro. Uneori, unicul criteriu care funcţionează este lipsa de criterii. Nu este cazul. Cu toate că, în cazul Premiilor Nobel, destule criterii sînt extrem de clare şi se ţine cont de ele. De exemplu, este limpede că, la anul, laureatul nu va fi un scriitor de dincolo de Oceanul Atlantic şi (în mod cert!) nu va fi femeie. Dar mai ştii?Margaret Atwood (născută la 18 noiembrie 1939) este autoare de romane, dar şi de proză scurtă, a scris totodată o sumedenie de volume de poezie şi de eseu, a practicat publicistica militantă, fiind o prezenţă activă în viaţa publică nord-americană. (Este şi preşedinta Uniunii Scriitorilor din Canada şi vice la PEN Club International). De curînd, i s-a tradus în româneşte un nou roman. Volumul recent apărut, evident masiv – 636 de pagini, spre satisfacţia lui Nicolae Breban –, se numeşteMireasa hoţomană (Editura Leda, 2013, traducerea din limba engleză de Gabriela Nedelea; ediţia princeps – The Robber Bride, 1993) şi cuprinde o amplă saga a lumii canadiene de astăzi. În prim-plan se află patru personaje feminine – trei prezente, a patra absentă, dar care nu doar că mediază între prezentul imediat şi trecut, ci le ajută pe celelalte eroine să-şi înţeleagă viaţa lăuntrică. Un roman abil construit, cu idei fistichii – amestec de istorie militară, modă, ştiri TV de ultimă oră, stări şi emoţii aduse abil laolaltă – şi care excelează, pe spaţii mici, prin forţa de a extrage esenţialul din te miri ce. Lipsesc artificiile inutile, dulcegăriile, şmecheriile care atrag. O mare prozatoare-prozatoare această Margaret Atwood.

Pe cît de laborios scrie şi descrie Atwo