Se spune despre el ca “a fost preaslăvit cu darul facerii de minuni”. Tocmai de aceea a fost numit “Taumaturgul”, adică “Vindecătorul”.

Pe 9 noiembrie Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina. S-a născut în anul 1846, în Silivria, în apropiere de Constantinopol. A murit pe 8 noiembrie 1920 şi a fost înmormântat în ctitoria sa, din insula Eghina: Mânăstirea Sfânta Treime.

Potrivit cu vremea noastră

Conform sfantulnectarie.ro, acesta este aproape singurul Sfânt a cărui înfăţişare o cunoaştem ”de la propria sa persoană, înfăţişare în care i se oglindeşte lumina launtrică. Sfântul Nectarie a fost un cărturar şi un ierarh înţelept, un teolog erudit si un dascal al Bisericii. Dumnezeu însă, dăruindu-i harul tămăduirii, a dorit ca el să fie un sfânt popular potrivit cu vremea noastră, dar şi un instrument al înnoirii credinţei din inimile multora.

Acest sfant, unul dintre cei mai noi sfinţi canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut din părinţi săraci, dar foarte evlavioşi. După cum precizează creştinortodox.ro, din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală este trimis să studiete teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi la Constantinopol. La vârsta de 20 de ani se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi intra “în nevoinţa monahală în vestita chinovie, numită Noua Mânăstire", primind tunderea monahicească sub numele de Lazăr. Mai târziu, “la tunderea în marele şi îngerescul chip al schimniciei”, avea să primească numele de Nectarie, nume pe care l-a purtat toată viaţa.

Fără leac

După ce termină studiile teologice la Atena, în 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot şi apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă