Elena Ghiba Birta a fost o protectoare de seamă a învăţământului românesc din zona de vest a ţării. Elena Ghiba s-a născut în 1801, la Bichiş (Bekes), în familia parohului de la biserica ortodoxă neunită.

Mama sa era născută în localitatea Ineu. Numele de Birta a fost adăugat după căsătorie. Sub îngrijirea celor doi părinţi, micuţa Elena împreună cu ceilalţi fraţi, şi-a petrecut primii ani de viaţă în orizontul geografic liniştit şi plin de desfătare sufletească al localităţii natale.

Doar că nu peste multă vreme, locul zilelor frumoase pe care le trăia avea să fie confiscate, pe nedrept, de un noian de necazuri şi de greutăţi care i-au curmat bucuria de copil şi au aruncat-o în valurile vieţii. La vârsta de 10 ani, Elena rămas orfană de ambii părinţi. Mai multe de atât, părinţii nu i-au lasat nici o avere. Prea mică pentru a putea să să-şi ia viaţa în piept, Elena a găsit adăpost la neamurile pe care le avea în loclaitatea arădeană Pâncota.

Când s-a căsătorit aceasta s-a mutat în Arad. După câţiva ani a rămas văduvă, astel că în anul 1830 a fost nevoită să ăşi câştige de una singură cele necesare traiului. Astfel, a intrat în serviciul ofociantului cameral Emanoil Gogher, în slujba căruia a rămas vreme de 33 de ani. În anul 1863, pentru că nua vea urmaşi, Emanoil Gogher i-a lăsat la moartea sa, elenei pentru devotamentul dovedit vreme de de mai bine d epeste tri decenii de aceasta, considerabila avere pe care o dobândise. Cu un an înainte de moarte îşi întocmeşte testamentul, care cuprinde, printre alte donaţii importante, o donaţie specială de 48.000 de florini oferită pentru crearea unei fundaţii numită Fundaţia „Elena Ghiba Birta”.

Din veniturile acestei fundaţii urma să se acorde, anual, 12 burse (stipendii ) a câte 200 de florini pentru elevii şi studenţii săraci, dar merituoşi, de religie ortodoxă şi de origine greacă sau români din jud