Roger Highfield-director al relaţiilor externe în cadrul Science Museum Group ce reuneşte cele mai importante muzee din Marea Britanie, oferă răspuns la acestă întrebare. Un prim răspuns ar fi acela că atunci când atingem apa o simţim udă deoarece degetele noastre îi spun creierului că senzaţia provocată de atingerea apei este de „ud”.
Impulsurile nervoase trimit tot timpul mesaje de la piele la creier comunicând lucruri despre mediul din jurul nostru. Acest fenomen este numit simţul tactil şi tot el ne spune când lucrurile pe care le atingem sunt uscate, fierbinţi sau reci, moi sau tari. Simţim că apa este udă deoarece ea este un lichid. Totuşi, ea se află în stare lichidă doar atunci când temperatura ei este cuprinsă între 0 şi 100 de grade celsius. La zero grade, sau mai puţin, apa se transformă în gheaţă, iar la peste 100 de grade apa intră în stare gazoasă, transformându-se în vapori de apă.
Dacă am privi-o la un „super-microscop” am observa că apa este este alcătuită din particule numite molecule. La rândul ei, fiecare moleculă este alcătuită din particule foarte mici, numite atomi. Mai exact, fiecare conţine doi atomi de hidrogen legaţi de unul de oxigen. Moleculele se leagă unele de altele, dar moleculele de apă, „se lipesc” cu hidrogenul într-un mod neobişnuit. Mai exact, legăturile de hidrogen leagă moleculele de apă mai puternic decât se întâmplă în cazul altor molecule care au dimensiuni similare cu acestea, dar care nu conţin hidrogen şi asta face ca apa să se comporte destul de ciudat, uneori.
Iată câteva dintre aceste situaţii mai puţin obişnuite:
Apa lichidă are un „o piele” subţire la suprafaţă. Nu o putem vedea însă ea este destul de puternică încât să le permită unor insecte să meargă pe ea. Asta înseamnă că apa lichidă ne rămâne pe noi şi pe obiecte dându-ne senzaţia de ud. Alte lichide, ca de exemplu mercurul, nu ne dau s
