Taxă pe zahăr?

Despre o posibilă taxă pe fast-food s-a tot vorbit în România. De propunerea lansată, cu ani în urmă, de un secretar de stat din Ministerul Sănătăţii, deşi a stârnit discuţii aprinse la vremea ei, nu s-a ales decât praful, deoarece lobby-ul industriei alimentare, nepriceperea şi dezinteresul politicienilor şi, în general, absenţa unor specialişti care să gândească politici publice de sănătate şi educaţie pentru următoarele decade au făcut ca subiectul să fie repede uitat. Fără vreo cercetare serioasă. Iată însă că un studiu1 publicat astăzi (1 noiembrie) în British Medical Journal realizează analiza unei astfel de situaţii ipotetice: ce s-ar întâmpla dacă s-ar institui o taxă de 20% la comercializarea băuturilor îndulcite cu zahăr. Modelul descris de grupul de la Oxford ar avea ca rezultat scăderea cu circa 180.000 a numărului de britanici obezi (o reducere cu 1,3%) şi cu aproximativ 285.000 a numărului de persoane supraponderale (0,9%). Deloc neglijabil, introducerea unei astfel de taxe (o acciză) ar însemna şi obţinerea unor venituri de circa 276 de milioane de lire sterline. Analiza a mai relevat şi faptul că efectul cel mai important s-ar obţine la populaţia tânără (deci câştigul pentru sănătate ar fi maxim, pe termen lung), fără diferenţe importante în funcţie de venitul anual. Concluzia: taxarea băuturilor îndulcite cu zahăr este o măsură populaţională promiţătoare împotriva obezităţii, în special la tineri. Editorialul2 ce însoţeşte studiul de la Oxford este semnat de un specialist în medicină populaţională, de la Harvard. Acesta se întreabă dacă decidenţii ar putea implementa o taxă atât de mare, ţinând cont că, în prezent, cele existente în SUA şi în Europa sunt mult sub 10%; mai mult, Danemarca, singura ţară europeană care stabilise o taxă ridicată, a anulat decizia, de teamă că populaţia ar putea cumpăra produse fără tax