După un deceniu de carieră la Consiliul Europei, pesedista Ludmila Sfîrloagă a reuşit, pe plan local, să obţină un post de consilier judeţean, pe care alte femei din politică îl primesc extrem de uşor, fiind prietene cu câte un personaj important. Despre cum promovează femeile în politică, despre cât ajută frumuseţea în viaţă şi cât de scurtă trebuie să fie fusta femeii politician, luaţi de-aici!

Acum zece ani erați prima femeie care ajungea mare în Congresul Puterilor Locale din Consiliul Europei…

Am rămas aceeași prima.

Ce v-a ajutat să ajungeți acolo: faptul că sunteți o femeie frumoasă sau cariera pe care v-ați construit-o pe plan local?

Ținând cont de faptul că acum se împlinesc zece ani de când sunt aleasă, realeasă și iarăși realeasă de către colegii mei, prin buletine de vot și nu prin alte forme, în Congresul Consiliului Europei, cred că nu alte calități decât ceea ce înseamnă muncă, încredere în forțele proprii și puțină inteligență…

Cât de greu e să reziști într-o astfel de funcție?

Mi-a fost mult mai ușor la început, decât acum.

De ce?

Pentru că e mult mai ușor să câștigi ceva din poziția de outsider și alta e să păstrezi ce ai câștigat, fapt care e valabil în toate domeniile, inclusiv în sport.

Unde ați simțit mai multă susținere, aici, de la colegii români, sau acolo, la nivel european?

E ca un fel de marotă ceea ce o să spun. Eu nu revin decât la anul 2008, când am fost pusă pe locul 17 pe listă (de candidați, pe loc neeligibil – n.n.). Așa că trecem peste partea cu susținerea din plan național. Începuturile mele în politica europeană se datorează unui foarte bun prieten, se numește Alan Lloyd, a fost președintele grupului socialist din congres și stindardul luptei pentru promovarea femeilor, în sensul în care Consiliul Europei este singura instituție europeană care a impus o cotă de reprezentare f