Concertul care a deschis, aseară, Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului „Viaţa e frumoasă!“ a fost susţinut de Concha Buika, o combinaţie pasională de flamenco, blues şi jazz.
Artele spectacolului se dezlănţuie pentru zece zile pe scena Operei Naţionale Bucureşti, în Festivalul „Viaţa e frumoasă!“ (7-17 noiembrie), organizat de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“. Buika, cea care a deschis seria de reprezentaţii, s-a născut în Palma de Mallorca, este stabilită în Miami (SUA), însă călătoreşte în întreaga lume pentru muzica ei – un flamenco energic, pasional şi atât de personal încât ai impresia că o asculţi spunându-şi povestea vieţii.
A apărut pe scena Operei într-o rochie bleu deschis, lungă până-n pământ, şi în picioarele goale, detaliu pe care l-am observat abia când a început să danseze. Părul bogat şi creţ îl avea adus într-o parte, dezgolind tatuajul de pe braţul stâng, unde are scrise numele celor mai importante femei din viaţa sa – al bunicii, al mamei, ale surorilor.
Concha Buika (41 de ani ) nu e cântăreaţa obişnuită, care se aşază în dreptul microfonului şi interpretează ordonat, cuminte piesele. E orice altceva, numai asta nu. A cântat cu tot trupul şi cu toate inflexiunile vocii, a bătut ritmul pe abdomen şi pe coapse, ca şi cum ar fi fost tobe. A plâns şi a râs cântând despre despărţiri, singurătate şi nostalgie, vocea ei a şoptit, a suspinat şi a răcnit, iar mişcările au urmat-o. Şi-a apucat poalele rochiei elegante şi a început să danseze cu forţă, ca într-un ritual tribal acompaniat când de tobe, când de pian. Niña de fuego (n.r. – Fata de foc), cum spune numele unei piese a ei. A intrat în starea fiecărei melodii în parte, s-a jucat, a glumit pe seama talentului său la dans şi, în definitiv, ea a fost cea care s-a bucurat cel mai mult de propria muzică.
Opera Naţională s-a umplu