Schimbarea Puterii în România s-a soldat cu efectele tradiţionale de la primele alegeri libere încoace: creşterea costului vieţii, măriri de taxe şi impozite argumentate cu moştenirea grea datorată foştilor guvernanţi. Oamenii ar trebui să realizeze că, indiferent de ce bagă ei în urnă – prin prezenţa sau absenţa de la vot – nimeni nu are reţete pentru miracole economice. Înlocuirea potentaţilor nu aduce automat îmbunătăţiri spectaculoase ale nivelului de trai, exceptându-l pe cel al noilor aleşi. Televizorul cu care se minte poporul are încă prea multă influenţă asupra prea multelor minţi neobişnuite cu gânditul pe cont propriu. Aşa că avem parte doar de votatul contra, fără subtilităţi care să deranjeze comoditatea celui pornit să se încontreze electoral.

Se discută acum susţinut despre creşterile dărilor către bugetul de Stat, acompaniate, ca de obicei, de gluma răsuflată a măririi salariului minim sau a pensiilor cu procente demne de un râs cu tăvăleală; de parcă asta ar fi o surpriză, după toate experimentele cu vot împotrivă. Majoritatea nu-şi pune problema necesităţilor bugetare şi este convinsă că toate scumpirile sunt operate numai din sadismul lui Băsescu sau neseriozitatea lui Ponta. Celor care gândesc astfel şi sunt acum cătrăniţi de eşecul himerelor televizate le-aş recomanda doar atât: să-i aleagă şi pe cei care spun că va fi nevoie de muncă, disciplină şi eforturi cu bătaie mai lungă decât fasolea cu ciolan sau ţuica fiartă din Duminicile Orbilor.

Ştiu că tocmai am spus o mare prostie şi chiar acum citesc despre încăierări ale pensionarilor la deschiderea unui alt hypermarket; provocate, cică, de oferta la cost electoral a 12 aspiratoare cu preţ mincinos de mic, cum sunt şi ofertele negustorilor politici ce ne dau ieftin înainte, ca să ia înzecit înapoi când se văd cu voturile în casierie. S-o lăsăm pe altă dată, după ce o să ne vizit