Mereu avem nevoie de experiență
De ce să vorbim complicat cînd o putem face clar și simplu? Steaua a jucat la Basel mai bine decît la București, unde a egalat tîrziu, cu sincer noroc; Basel a jucat acasă la ea mai prost decît la București și a avut noroc egalînd în ultimele secunde. Ce e greu de înțeles? Ambele echipe sînt, european vorbind, de valori apropiate, valori medii, și jocul lor oferă spațiu larg pentru imponderabile ca ghinionul și norocul. Nu e științific? E prea vag? E prea simplu? E neserios? Ei și ce! Șansa și neșansa rămîn de bază în orice joc cu o minge. Dacă ceva e greu de înțeles în grupa noastră, e acel 2-1 al lui Basel la Chelsea; ni s-a explicat - tot foarte simplu - că a fost un accident, o întîmplare. Eu îi mai spun și un noroc. Dar la noi - neam de exigență feroce și lăudăroșenie pe măsură - nu se “înghit” accidentele, întîmplările. Norocul e cam prost văzut, nu naște bucurii deșănțate, ghinionul e scandalos și provoacă lamentații pînă la cer. În schimb, se invocă permanent - în eșecurile la nivel înalt - lipsa de experiență. Mereu avem nevoie de experiență, iar experiența, la fel de obsesiv, se cucerește învățînd din greșeli. Nu există statistici pentru a număra anii de cînd ni se propune a învăța din greșeli, îmbogățind astfel o experiență care, să fie a naibii, se încăpățînează să rămînă săracă. Dar și asta e o eroare.
Nu cred că exagerez, dar noi avem multe experiențe capitale, imposibil să fie ignorate. Avem experiență în megalomanii, în umflarea și dezumflarea de sine, în miștourile inteligente sau prostești (nu contează, totul e să sune mișto) la adresa lumii întregi; avem experiența de a invoca, la eșec, diferențele dintre noi și ei de buget, de maturizare, de casă și masă, a celor 7 ani de-acasă; avem bogata experiență în a calcula șansele matematice în calificări cvasiimposibile. Avem experiență în a susține sistemati